Despre autenticitate

Tags

autenticitate, comunicare

I yam what I yam, and dat’s all what I yam (Popeye)

Autenticitatea se referă la dorinţa ta de a prezenta ceea ce eşti celor din jur şi, în mintea mea, se traduce ca armonie între ce gândeşti/simţi, ce faci şi ce zici. A fi autentic implică să ai încredere în tine şi se reflectă şi în dorinţa de a relaţiona cu ceilalţi într-un mod cât se poate de sincer. Asta înseamnă şi că te accepţi aşa cum eşti şi nu ai nevoie să te comporţi altfel şi nici vreo agendă ascunsă.

A  fi 100% autentic în 100% din situaţii este un ţel greu de atins, căci se mai întâmplă să fii nevoit să respecţi norme sociale sau să ai nevoie să te foloseşti de tips&tricks.  Alteori, autenticitatea este pusă pe locul doi pentru a putea menţie anumite situaţii care te pot ajuta să îţi asiguri nevoi aflate mai la baza piramidei. Doamnele care l-au însoţi pe ex-, ex-, ex- şi actualul premier Emil Boc într-o vizită în China probabil că au fost atuentice când mestecau gumă la masă şi îşi purtau elegantul costum alb şi, de multe ori, a plânge la serviciu este nerecomandat, mai ales în întâlnirile cu clienţii. Alteori, s-ar putea să obţii o mărire .. de salariu . Politeţea este esenţială, dar are nevoie de autenticitate. Şi reciproca este valabilă.

Viaţa ca un joc de poker (I)

A trecut mult timp de când am căpătat o simpatie pentru jucătorii de poker.  Probabil că nu sunt priviţi tocmai bine şi că există o sumedenie de stereotipuri. În niciun caz nu pot să-mi imaginez mulţi părinţi care ar da din aripioare dacă şi-ar vedea copii jucând poker.

Sunt convinsă că percepţia negativă are un fundament şi că pokerul poate fi periculos dacă nu stai bine acolo sus.  Totuşi, nu toţi jucătorii de poker se înscriu în categoria “golani”, “trişori” sau “obsesiv-compulsivi”.  Ba chiar un procent semnificativ din jucătorii profesionişti (Pro cum sunt alintaţi ei) sunt absolvenţii unor universităţi de renume.

M-am confruntat câţiva ani cu percepţia oamenilor despre blonde şi nu ascund faptul că mi-a şi folosit uneori, aşa că nu m-am temut să mă apropii puţin şi de poker. (Chiar şi zilele acestea, asistând la cursul de Sociologie şi încercând să obţin o programare pentru proiectul pe care îl avem de prezentat a trebuit să răspund la întrebarea domnului profesor: “-Dar vii, da?” )

Ghici ghicitoarea mea?

Tulburarea de personalitate antisocială este o condiţie în care persoana arată lipsa de consideraţie faţa de lege şi de drepturile celor din jur.

Persoanele cu tulburare de personalitate antisocială tind să mintă sau să fure şi nu-şi indeplinesc obligaţiile profesionale şi cele de părinte.

Termenii “sociopat” sau “psihopat” sunt uneori folosiţi pentru a descrie o persoana cu tulburare de personalitate antisocială.

Cine sunt eu, autoritate a statului?

Tags

comunicare, criza, discurs, protest

Sunt impresionată şi surprinsă de faptul că apatia românilor s-a transformat în zile în şir de proteste, chiar dacă s-au dus acolo în ninsoare şi pe tocuri. Chiar dacă nu sunt impresionanţi ca număr şi ofticaţi că nimeni nu estimează corect câţi sunt, protestele sunt dovada faptului că românii au căpătat încredere că cererile lor pot influenţa activitatea instituţiilor, aşa cum bine explica Codru în Un punct de inflexiune?.

Sunt impresionată, dar nu neapărat surprinsă şi de proasta gestionare a crizei de comunicare de către instituţiile statului. Trăind iluzia invulnerabilităţii, Preşedinţia şi Guvernul nu se aşteptau să vadă oamenii în stradă, mai ales acum, când mai lipseau câteva luni până la obţinerea unui nou mandat.

Ce-i drept o caracteristică intrinsecă a crizelor este aceea că te iau prin surprindere şi, de regulă, dacă nu eşti pregătit dai din colţ în colţ până te hotărăşti ce să răspunzi. E oarecum normal.

Eu: Ce mai spun gazetele, nene? Nenea: Mofturi

S-a întors lumea cu susul în jos.

Sau

În România multe s-au întors cu susul în jos. Semaforul pentru stânga are săgeata de la culoarea verde orientată către dreapta, câinii nu se culeg de pe străzi, ci se aduc înapoi, testarea psihologică pentru port armă verifică cât de bun trăgător eşti, nu dacă vei împuşca pe cineva sau nu, etc. Încerc aşa să-mi imaginez că în viitor la noi în ţară o să încălcăm şi legea gravitaţională şi că bunica mea va culege câte un copac din mere, ci nu mere din măr (nu-mi fac griji că nu o sa mai trăiască căci se va întâmpla curând).

Aşadar, citesc eu în Dilema Veche următoarele:

Dilema veche de săptămîna aceasta ne prezintă “Feţele anticorupţiei”. Un număr special, în careCristian Ghinea ia la întrebări unele dintre personajele importante în lupta anticorupţie, începînd cu procurorul şef al DNA, Daniel Morar.Celelalte două sînt Horia Georgescu, secretar general al ANI, şi Cristi Danileţ, judecător şi membru al CSM. „Interviurile mele cu „feţele anticorupţiei” sînt o încercare de încurajare, aceşti oameni suportă multe mizerii, şi, chiar cei mai faimoşi dintre ei, nu simt prea des că există un public pentru care lucrează.”, scrie Crisitian Ghinea în Argument.  

Cafeaua

Tags

cafea, Confesiunile unui cafegiu, Delicatese Florescu

Un vechi prieten de-al meu ar afirma răspicat că hobby-ul meu este cafeaua. Eu n-aş fi aşa sigură, dar multe dintre lucrurile pe care el le-a spus s-au adeverit, aşadar, probabilistic vorbind este posibil.

Mie mi se pare că este mai degrabă cu habit: beau cafea în medie de 4-6 ori pe zi, cifră care îmi aminteşte de notele pe care le primeam pe lucrările la matematică (8-10, 6-7-8 etc.) în liceu. Acum înţeleg că erau corecte, în sensul că doamna profesoară lua în considerare faptul că testul nu măsura exact performanţa şi atunci ne prezenta şi eroarea standard a testului.

Revenind la cafea spun că îmi place: culoarea, gustul, mirosul, amară sau puţin dulce, fără lapte, de regulă. Beau cafea singură sau când stau la taclale cu prietenii. Rareori, consult meniul într-un bar şi atunci doar dacă vreau să asociez cafeaua cu vreo limonada cu mentă sau să văd dacă găsesc vreun fresh cu pătrunjel, ţelină, morvoc şi puţin spanac.

New Year’s Resolutions

2012 se întrevede un an deosebit de simplu şi frumos. Mai ales că verişoara mea m-a sunat să mă anunţe că astrele se aşază favorabil pentru berbeci, după ce luna va intra în Taur; aşadar, după atâta vreme (cam un an jumate) de neclintire a planetelor, ele par să ţintă şi cu noi, oamenii de bază ai zodiacului.

Cu aşa susţinere din Univers nu mi-a rămas decât să mă apuc să îmi pun dorinţe, cunoscută fiind şi prietenia mea cu Moş Crăciun, pe care cu mult efort am reuşit să o întreţin. Sunt convinsă că Moşu, fiind mai aproape de planete,  se sfătuieşte în mod cerc şi cu ele înainte să livreze cadourile.

Astfel,: